In cadrul unei conversatii avute ieri, mi s-a spus ceva ce nu-mi iese din minte. E o poveste despre comportamentul unei broscute si suna cam asa:
“Daca o broscuta ajunge intr-un acvariu cu apa fierbinte, atunci ea va sari de acolo, pentru ca va realiza ca mediul nu-i este prielnic. In schimb, daca pui broscuta intr-o apa rece, iar apoi torni treptat apa din ce in ce mai fierbinte, broscuta va ramane acolo pana va crapa, fara sa realizeze ca mediul nu-i prieste”.
De aici, creierul meu a facut n-spe mii de conexiuni, iar gandurile mele au luat-o putin razna. Consider ca situatia e des intalnita si in viata cotidiana, din pacate. Oamenii se incapataneaza sa fie buni performeri si sa poarte cele mai frumoase masti, cel putin atunci cand ii intalnesti pentru prima data. Astfel, reusesti sa-ti formezi o anumita imagine despre ei, proiectezi asupra lor cele mai adanci ganduri si iluzii ale tale, investesti timp, poate chiar sentimente. Apoi, incep sa-si dezvaluie treptat adevarata identitate, putin cate putin, pentru a nu te speria. Nimic nu pare diferit de la o zi la alta, pana intr-un punct, cand te opresti pentru o clipa sa observi ce se intampla in jurul tau si realizezi ca totul e schimbat. Asa ajungi sa te trezesti brusc intr-un mediu care nu numai ca nu e la fel de prielnic pe cat credeai, ba chiar e ostil, iar tu nici macar nu ai realizat cand s-a produs tranzitia. Personal consider un exemplu de lasitate si lipsa de incredere in sine aceasta abordare a unora, care incearca sa te impresioneze si sa proiecteze o imagine perfecta despre ei insisi.
Cred cu tarie ca e mai bine sa stii de la bun inceput in ce te implici, pana nu apuci sa faci investitii paguboase cu cea mai de pret avere a ta: TIMPUL. Daca, pe langa timp, ai inceput sa investesti si sentimente, atunci chiar e de naspa! Cel putin unul dintre cei implicati in relatie va iesi cu ego-ul putin sifonat, in cel mai fericit caz. Exista, desigur, si cazul in care te poti alege cu ego-ul trantit la pamant si tarait prin noroi si cu inima zdrobita sub talpa groasa a regretelor.
Asa ca propun sa dam cartile pe fata! De ce sa ne pierdem timpul in relatii false, sufocante, care nu fac altceva decat sa ne sece de energie si de incredere, in loc sa il investim cu folos in altele care ne ajuta sa crestem frumos? Sa fim sinceri de la inceput si sa avem demnitatea sa recunoastem cand nu suntem compatibili cu o persoana si relatia respectiva nu aduce nici un beneficiu nici unuia dintre noi, ci dimpotriva, ne face sa stagnam, ba chiar sa ne indobitocim putin. Sa avem, deci, curajul sa admitem ca apa e "prea fierbinte" pentru noi si sa reusim sa "sarim",inainte de a fi prea tarziu! (nu ma refer doar la relatii amoroase, ci si la prietenie).
